Un zâmbet mai luminos este una dintre cele mai frecvente dorințe cu care oamenii ajung în cabinetul stomatologic, însă rareori vin și cu diagnosticul corect. Unii cer albire când problema este, de fapt, tartrul. Alții cer lucrări când o ședință de igienizare le-ar fi rezolvat situația. Diferența dintre soluții nu ține de buget, ci de motivul pentru care dinții nu mai arată ca acum zece ani.
De unde vine, de fapt, culoarea dinților
Dintele are două straturi care contează aici: smalțul, translucid, la exterior, și dentina, natural gălbuie, dedesubt. Odată cu trecerea anilor smalțul se subțiază și lasă să se vadă mai mult din dentină, așa că dinții se închid la culoare lent, chiar și când ai o igienă ireproșabilă. Este un proces normal, nu un semn că ai greșit ceva.
Peste acest fond se adaugă colorațiile. Unele sunt extrinseci — pelicula lăsată de cafea, ceai negru, vin roșu sau tutun, depusă pe suprafață — altele sunt intrinseci, prinse în structura dintelui după un tratament de canal, o lovitură sau anumite medicamente luate în copilărie. Prima categorie se curăță. A doua, nu.
Albirea: ce poate și ce nu poate
Substanțele folosite acționează chimic, pătrund în smalț și descompun pigmenții. Rezultatul este real, dar vine cu câteva condiții: gingiile trebuie să fie sănătoase, cariile tratate, iar o sensibilitate dentară deja existentă se poate accentua pentru câteva zile după procedură.
Mai este ceva de știut înainte de programare: o procedură de albire dinti nu schimbă culoarea lucrărilor existente. Coroanele, fațetele și obturațiile fizionomice rămân exact la nuanța la care au fost realizate, așa că, dacă ai lucrări în zona din față, poți ajunge la un contrast mai vizibil decât înainte. În astfel de situații, ordinea corectă este albire întâi, refacerea lucrărilor după.
Când culoarea nu mai poate fi corectată
Există cazuri în care albirea nu are ce să corecteze: pete intrinseci, un dinte devitalizat vizibil mai închis decât vecinii lui, smalț erodat, margini tocite sau forme neregulate. Aici problema nu mai ține de nuanță, ci de structură și de aspectul de ansamblu al zâmbetului.
Pentru astfel de situații intră în discuție fatetele dentare, lamele subțiri aplicate pe fața vizibilă a dintelui, care schimbă în același timp culoarea, forma și, în anumite limite, felul în care se aliniază dinții la vedere. Sunt o soluție de durată, însă presupun de regulă o șlefuire a smalțului, care nu se poate da înapoi. Tocmai de aceea nu se aleg din entuziasm, ci după ce variantele mai simple au fost încercate sau excluse motivat.
De multe ori e depunere, nu culoare
Înainte de orice discuție estetică, dinții au nevoie de o curățare profesională. Tartrul și placa dau un aspect mat, îngălbenit, iar detartrajul cu ultrasunete, periajul și îndepărtarea colorațiilor cu pulbere sub presiune schimbă adesea aspectul mai mult decât se aștepta pacientul. Este și cea mai ieftină variantă, și singura care rezolvă în același timp o problemă medicală: gingia inflamată de sub depuneri. O parte dintre pacienți se opresc aici și pleacă mulțumiți.
Cum decizi, practic, între variante
Trei întrebări limpezesc aproape orice situație. Prima: când ai făcut ultima igienizare? Dacă răspunsul trece de un an, începe de acolo, nu de la o procedură estetică. A doua: nemulțumirea ta ține doar de culoare sau și de formă, de margini tocite, de spații? Dacă în răspuns apare forma dinților, albirea singură nu are cum să fie suficientă. A treia: ai lucrări vizibile când zâmbești? Dacă da, orice plan trebuie gândit în ordinea potrivită, ca nuanțele să se potrivească la final.
Rezultatul se întreține, nu se cumpără o dată
Indiferent de soluția aleasă, efectul depinde de ce faci după. Cafeaua, ceaiul negru și tutunul recolorează suprafețele în câteva luni, iar o igienizare la fiecare șase luni este cea care păstrează rezultatul vizibil. În cazul lucrărilor se adaugă periajul atent la limita cu gingia și, dacă scrâșnești dinții noaptea, o gutieră de protecție: bruxismul rămâne principalul dușman al oricărei lucrări din zona frontală.
Primul pas nu este să alegi procedura, ci să afli de ce s-a schimbat culoarea dinților tăi. Un control și o igienizare îți dau răspunsul și, de multe ori, chiar rezultatul pe care îl căutai.
