Ficatul nu are terminații nervoase în interiorul lui, așa că nu doare nici când se încarcă de grăsime, nici când începe să se inflameze. Se face simțit târziu, printr-o apăsare surdă sub coastele din dreapta, atunci când s-a mărit suficient cât să întindă membrana care îl învelește. Până în acel punct, singurele semne sunt lucruri banale, pe care le punem pe seama oboselii sau a unei mese prea copioase.
Un organ care lucrează în tăcere
Ficatul filtrează tot ce intră în corp — mâncare, alcool, medicamente —, produce bilă, depozitează glucoză și fabrică proteinele fără de care sângele nu ar coagula. Are, în plus, o capacitate de regenerare pe care puține organe o au: funcționează aproape normal chiar și atunci când o parte dintre celule sunt afectate. Exact asta îl face înșelător. Când analizele ies în sfârșit modificate, procesul are deja ani în spate.
Semnele care par să vină de altundeva
O oboseală care nu trece după somn, balonarea aproape zilnică, greață matinală, mai puțină poftă de mâncare, o apăsare sub coastele din dreapta după mesele grase. Fiecare dintre ele are zeci de explicații posibile, iar ficatul este rareori prima bănuială. Dacă apar împreună și țin de câteva săptămâni, merită totuși spuse medicului de familie — mai ales dacă ai kilograme în plus, colesterol crescut sau glicemia la limită.
Ficatul gras, cea mai frecventă situație
Steatoza hepatică înseamnă, pe scurt, grăsime depusă în celulele ficatului. Apare la consum de alcool, dar și la oameni care nu beau deloc: mese dese și bogate în zahăr, sedentarism, kilograme adunate în jurul taliei. Partea bună este că, prinsă devreme, se poate întoarce din drum — ficatul își revine serios dacă îi scazi sarcina zilnică. Problema apare când rămâne nesupravegheată ani întregi: grăsimea întreține o inflamație discretă, iar din inflamație, la unii oameni, se ajunge la fibroză, adică la țesut care nu mai lucrează.
Așa se explică și de ce în farmacii există o categorie întreagă de pastile ficat, de la hepatoprotectoare la produse cu extract de armurariu sau de anghinare. Niciunul nu ține însă loc de schimbarea obiceiurilor, iar alegerea dintre ele nu se face după reclamă, ci în funcție de ce arată analizele și de restul tratamentelor pe care le iei.
Ce arată analizele
Un set de bază costă puțin și spune destule: transaminazele (ALT și AST), gamma-GT, bilirubina, la care medicul adaugă de obicei glicemia și profilul lipidic. O ecografie abdominală completează tabloul și arată dacă ficatul este mărit sau are aspectul caracteristic de organ încărcat cu grăsime. Valorile ușor crescute nu sunt un diagnostic în sine și nu se interpretează pe internet: contează evoluția lor și contextul în care apar. De aceea o singură analiză spune mai puțin decât două făcute la câteva luni distanță, iar medicul se uită la ele împreună cu greutatea, tensiunea și medicamentele pe care le iei zilnic.
Ce ajută, de fapt
Ordinea e cam aceeași pentru toată lumea: mai puțin alcool sau deloc, mai puțin zahăr și făină albă, mese la ore rezonabile, mișcare de câteva ori pe săptămână și o scădere treptată în greutate, dacă e cazul. O reducere de câteva procente din greutatea corporală face, de regulă, mai mult pentru un ficat încărcat decât orice produs luat în paralel cu aceleași obiceiuri.
Ca sprijin, medicul sau farmacistul îți poate recomanda un produs cu fosfolipide esențiale, cum este Essentiale Forte, obținut din semințe de soia și folosit pentru susținerea celulelor hepatice. Se eliberează fără prescripție, însă asta nu înseamnă că se ia la nesfârșit și după ureche: dacă după o lună de administrare nu te simți mai bine sau simptomele se accentuează, drumul corect este înapoi la medic.
Ficatul nu-ți cere aproape nimic și tocmai de aceea e ușor de uitat. Dacă te regăsești în semnele de mai sus, începe cu pasul cel mai simplu: un set de analize și o discuție de cinci minute cu medicul tău. Restul se construiește de acolo, din decizii mici ținute constant, nu dintr-o cură de două săptămâni.
