Megapixelii camerei de telefon arată câte puncte de imagine are fotografia finală, nu cât de bună este ea. Calitatea depinde mai ales de mărimea senzorului, de obiectiv și de prelucrarea făcută de telefon. Un număr mare de megapixeli ajută la decupare și la fotografiile făcute în lumină bună, dar pe un senzor mic înseamnă pixeli foarte mici, care captează puțină lumină fiecare.
Ce înseamnă megapixelii la camera de telefon?
Un megapixel înseamnă un milion de pixeli, adică un milion de puncte de culoare din care este alcătuită imaginea. O fotografie de 12 megapixeli are de obicei 4000 × 3000 de pixeli, iar una de 50 de megapixeli are în jur de 8160 × 6120.
Pentru comparație, un ecran Full HD afișează circa 2 megapixeli, iar un ecran 4K aproximativ 8 megapixeli. Pe telefon sau pe televizor, diferența dintre o fotografie de 12 și una de 50 de megapixeli se vede rar; ea apare la imprimare în format mare și la decupări puternice.
De ce contează mai mult mărimea senzorului decât megapixelii?
Mărimea senzorului contează mai mult pentru că un senzor mai mare adună mai multă lumină, iar lumina este ceea ce reduce zgomotul și păstrează detaliile în umbre și în fotografiile de seară. Pe același senzor, mai mulți megapixeli înseamnă pixeli mai mici.
Dimensiunea unui pixel se măsoară în micrometri. Camerele principale ale telefoanelor au pixeli de aproximativ 0,6–2,4 µm, iar cifrele mici apar la senzorii cu foarte mulți megapixeli. Un pixel de 2 µm are o suprafață de patru ori mai mare decât unul de 1 µm, deci captează, în principiu, de patru ori mai multă lumină. Principiile generale ale camerelor moderne sunt descrise în articolul despre cum funcționează camerele foto de pe smartphone-uri.
Ce este gruparea pixelilor (pixel binning)?
Gruparea pixelilor este procedeul prin care telefonul combină câțiva pixeli vecini într-unul singur, mai mare, pentru a obține o imagine cu mai puțin zgomot în lumină slabă. Rezultatul are mai puțini megapixeli, dar fiecare punct conține informație adunată de pe o suprafață mai mare.
| Senzor | Tip de grupare | Rezoluția fotografiei |
|---|---|---|
| 48 MP | 4 în 1 (2 × 2) | 12 MP |
| 50 MP | 4 în 1 (2 × 2) | 12,5 MP |
| 108 MP | 9 în 1 (3 × 3) | 12 MP |
| 200 MP | 16 în 1 (4 × 4) | 12,5 MP |
De aceea, majoritatea telefoanelor cu senzori de 50–200 MP salvează implicit fotografii de 12–12,5 MP. Modul cu rezoluție maximă trebuie activat separat și dă rezultate bune mai ales în lumină puternică.
Când se folosește rezoluția maximă a camerei?
Rezoluția maximă se folosește atunci când subiectul este bine luminat și fotografia urmează să fie decupată sau imprimată mare. În celelalte situații, modul implicit, cu pixeli grupați, dă de obicei o imagine mai curată.
- Peisaje în lumina zilei, din care se pot decupa ulterior detalii.
- Documente, afișe și texte fotografiate de la distanță.
- Imprimări mari: o fotografie de 12 MP la 300 de puncte pe inch dă aproximativ 34 × 25 cm, suficient pentru majoritatea ramelor.
Fișierele de rezoluție maximă ocupă de câteva ori mai mult spațiu, iar procesarea durează mai mult. O copie de siguranță regulată evită situațiile în care trebuie recuperate fotografii șterse accidental.
Ce pierde zoomul digital față de cel optic?
Zoomul digital pierde rezoluție, pentru că nu apropie imaginea prin obiectiv, ci decupează o parte din cadru și o mărește. Un zoom digital de 2× pe o fotografie de 12 MP păstrează doar un sfert din pixeli, adică aproximativ 3 MP, restul fiind completat prin calcul.
Zoomul optic folosește un obiectiv separat, cu distanță focală mai mare, și păstrează rezoluția întreagă. Senzorii cu mulți megapixeli permit un compromis: o decupare de 2× dintr-o imagine de 50 MP lasă tot circa 12 MP, motiv pentru care unele telefoane oferă un „zoom fără pierderi” la 2× chiar și fără obiectiv dedicat.
Ce se verifică la camera unui telefon înainte de cumpărare?
Înainte de cumpărare se verifică senzorul, obiectivele și stabilizarea, apoi fotografiile reale în lumină slabă, nu numărul de megapixeli.
- Mărimea senzorului camerei principale și deschiderea obiectivului (cifra f mai mică înseamnă mai multă lumină).
- Prezența stabilizării optice a imaginii, utilă seara și la filmare.
- Existența unui obiectiv cu zoom optic, dacă se fotografiază des subiecte depărtate.
- Fotografii de probă făcute în interior, la lumină artificială, nu doar în plină zi.
Pentru cei care fotografiază mult în călătorii, comparația cu un aparat dedicat este descrisă în ghidul despre alegerea unei camere foto pentru vacanțe.
